Pledoarie

Eram avocatul sufletelor pierdute;
cât de inocente îmi par acum
la Judecata de Apoi.

Le priveam chipurile,
golite de orice speranță,
risipite prin colțuri,
cu credința în tonomatele care
psalmodiau,
Doamne miluiește! Doamne miluiește!

La colțuri de strană,
Doar îngeri cu inimi de tinichea.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Defăimarea iubirii

Singurătatea florilor mă doare;
mă plictisește zbaterea-ți de gânduri;
aș vrea să-ți văd paloarea din oglindă,
când sunt eu însumi
o substituire.


© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Neînceputele iubiri

E toamnă,
galbenul frunzelor apocaliptice
trasează o dungă pe-albastrul sângeriu al
cerului;
drumul nu mai are început și sfârșit,
greșelile vin în carapace de broaște țestoase,
când neîncepute, iubirile,
țipă, în mine.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Ești un contur de oglindă

Ne-ntindeam de cealaltă parte a dimineții;
o stare de melancolie ne trezește
din amintirile nopții trecute,
când patul nu-i decât o conversație
în doi.
Nu-i decât o penibilă aventură,
într-o lume pe care ai luat-o la plecare.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Iubito

Iubito,
va fi o toamnă neobișnuit de lungă,
ca un sentiment de strigare,
ascultând bluesurile la modă,
înainte de Hristos,
indiferenți și triști.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Remember

E prea târziu ca să mai fiu tânăr;
mi-au trecut prea multe ierni prin păr.
Poate că aș mai fi fost amant perfect,
dacă aș fi știut să iubesc inocența
din Tine,
acum, când sunt prizonier
al secundelor tale.
Îmi privesc reverența din oglindă,
într-un exces de sinceritate.

P.S.
Întotdeauna m-a nedumerit
amintirea acelui prezent.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

M-ascund printre cuvinte...

Am fost amanetat doar pentru 30 de arginți;
m-am întrebat adesea,
dacă a mai rămas o pată curată a sufletului tău.
M-ascund printre cuvinte;
e vremea să mă las păgubaș.

O inspirație îmi vine-n diagonală;
sunt gândurile,
care vin într-un joc de cărți măsluite.
Ar trebui să te naști sub semnul negației.

E greu să te surprind;
răsfirat în singurătate
îți desenez doar amintirile-n vis.

Identitatea, nu-i decât o silabă.

Te mai păstrez o noapte în sufletul meu.
Ai ochii triști, de căprioară rănită.
Înainte să plec îmi iau rămas bun;
adun trecutu-n batistă.
Doar actul de identitate e un pașaport
pentru morți.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Începutul sfârșitului

Mi-au bătut destule ierni în poartă;
sunt doar imaginea
unui nesfârșit început.
Dar ceea ce nu înțeleg
e
că nu mă trezesc din visare.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

O ipoteză palidă

Reîntors în bezna cuvintelor,
adevărul mă iscodește
c-un semn de mirare.

Chiar trebuie să conjug verbul iubirii ?

Și tocmai de aceea, nu mi se pare firesc
zâmbetul călăului,
privind atâtea și-atâtea mizerii!

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Instinct

Noapte de ploi;
cerșesc un fum de țigară
la un colț de stradă.
Din instinct am să merg în urma pasului tău.

E un mod al speranței.
Mi-am adus aminte de primul sărut;
ce poate fi mai frumos ca amintirea
acelui prezent.
Sunt plini de hormoni;
le lipsește tabla înmulțirii,
dar știu ce vorbesc.

Întoarce-te și mâine;
va fi un nou început.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Gânduri

Speriate de gânduri
sunt amiezile mele
devorate de iubiri,
purtând nume de femei,
promițătoare în dorinți.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Rugăminte

La chemarea serii
îmi depun inima la picioarele tale
înscriindu-ți numele pe nisip
printr-o spirală a minții.

Nimeni nu știe despre femeia ce-mi doarme
în așternuturi;
eu sunt demult într-o lume de vise.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Mi-e dor de casa părintească

Mă-nvârteam pe lângă casă,
despicând cu privirea
ulucile din gard,
cu sufletul, în dor de tristețe,
un fel de du-te–vino încet,
simțind, doar de mine știut,
un fel de fior al morții.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Numai...

Flori de liliac, parfum de tei,
iubirile mele sunt ca niște femei trecute
prin paturi de tristeți.
Dulcegării amare,
când toamnele sunt numai despărțiri.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Portret

Ne-am întâlnit de multe ori;
erai de cealaltă parte a visului meu,
dar numai eu știu că nu-i decât
o penibilă aventură.

Îmi lunecă pleoapa în somn;
sunt paznicul nerostit al emoției mele.
M-așez într-un colț, undeva;
un obiect, de pe care ai uitat să ștergi praful,
luând cu tine amintirea acelui prezent.

Ți se vedea stația „terminus“,
netezimea sânilor, a șoldurilor de fecioară,
cerșindu-mi cuvintele.

Nu văd pe nimeni;
prefac doar verbele-n cuvinte,
eu, derivat al lui x.

E ultimul ceas al târfei, ficțiune,
portret al celui învins,
anticipând orgolios densitatea cuvintelor.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Veghe

Fantomele caută ceasurile florale,
purtând credința
ca pe-un steag
pierdut.

Pe trunchiuri de-ntuneric
zvâcnesc și suspină
durerile vieții;
solstițiu.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Chemare târzie

Fără tine
sunt
Slugă bătrână
la Poarta Sărutului.

La regăsirea Soarelui
imn de slavă îngân
ridicând brațele
spre puritatea care te-ascunde.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Privesc pe fereastră

N-am decât un singur anotimp;
mărturie îmi stă propria-mi biografie,
anticipând... eternul absurd.
Încotro s-o pornesc,
când cântecul dragostei îmi moare pe buze ?
Privesc pe fereastră;
o tandră senzație mă-ncearcă.
Acoperă-mă cu înțelesul cuvintelor...
Mi-ar plăcea să te chem, furișându-te
pe sub tâmple.
Sunt ultimele acorduri ale unei mazurci,
în pas ușor, prins într-o noapte cu stele,
iar ușa pe care-ai intrat, să nu uiți
s-o închizi la plecare.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Teama de noi

Mâinile mele mângâie lutul
pe care-l apasă ora Ta,
din sanctuare ieșeau amintirile, Doamnă,
era,
ca o zi fără cântec,
era,
ca o zi fără dragoste,
iubito, ți-am spus,
hai să ne strângem în brațe,
simt ca-nceput să ne fie teamă,
de noi.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Elegia timidului îndrăgostit

M-aplec cu brațele-mi deschise:
ca să te contemplu în timp;
ca să nu te simți singură;
ca să-ți ascult țipătul tânăr;
ca să-ți simt atingerea de-altădată;
ca să-ți desenez amintirile-n scris;
ca să ne-mpăcăm într-o lume de vise;
ca să rămâi ceea ce-mi doresc;
ca să-mi odihnesc tâmpla pe numele tău;
ca să fiu ceea ce ești TU;
ca să refuz iubirile de-altădată;
ca să mă lepăd de visele copilăriei;
ca să nu uiți orice clipă într-o scurtă cunoaștere;
ca să te iubesc într-un mod absolut bătrânesc;
ca să leg posibilul de imposibil, căutând un sens al iubirii;
ca să-mi justific existența într-un mod al speranței;
ca să conjug verbul iubirii;
ca să ne putem recunoaște, chiar dacă nu ne-am putut întâlni;
ca să-mi simți vorba din gând pentru tine;
ca să mă bântui într-o noapte de vise;
ca să visezi, spunându-mi limpede DA;
ca să auzi cântecul meu pentru tine;
ca să știi că însemni totdeauna, atunci când te chem;
ca să-ți percep mireasma din iarbă, tăcând;
ca să te simt că luneci patetic, într-o lume de vise;
ca să mă aștepți în timp;
ca să ne privim în ochi, troienindu-mi visele-n somn;
ca să nu uiți că te chem;
ca să nu fii o ciudată nălucă;
ca să-ți simt sfârcul timid, căutând înțelesul cuvintelor;
ca să-mi enunți ultimul fruct în pârg;
ca să-mi recapăt curajul, eu mercenar al iubirii;
ca să te văd că mergi fără umbră, într-o ordine firească a lucrurilor.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Amintiri

E greu să rememorezi amintiri;
am defilat într-un amurg inocent.
Eram singur, ca de pe-un alt continent.

Sunt atât de multe să-ți spun,
cu sufletul meu de paiață,
desprins parcă dintr-o scenă de Moliére.

Eu sunt neliniștea mea;
un cod de legi în timp nedefinit,
un pelegrin pierdut și arta-mi e iubirea.
Mă-ntrebi în somn: ești un bătrân pervers ?!

De ce trebuie să-ți întind mâna
așteptându-mi rândul la coadă ?

Erai arbitrul întâlnirilor amoroase.

Ar trebui să privesc înainte ca să nu mă pierd
în cuvinte !



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Amintiri despre mine

La-nceputul lunii August,
mă visam marinar,
puteam să lucrez
și să fiu fericit,
aveam o femeie
și gânduri bune,
puteam să vin și să plec
când vroiam,
îndepărtasem de mine
natura hibernală,
vorbeam despre război
pe timp de pace,
criza de energie
era la ordinea zilei,
iar operele complete se publicau
în tomuri.

Cine-și putea dori mai mult ca mine ?!




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

De-ale timpului

Nu mai există teamă de clepsidră,
timpul nu mai pândește obrazul bătrânului poet,
drumul nu mai are început și sfârșit,
revolta și-a găsit odihna.

În cești de cafea,
nu se mai caută sâmburele vieții.

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Poemele

                                lui Nichita

Poemele tale sunt Patria,
nerostit
mi se tulbură cuvintele
fixând existența prin țipăt,
sângele Tău mi-a pătruns în oase,
teama de moarte în suflet.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Un mod al speranței

Treceți mereu prin fața geamului meu;
un mod al speranței zilei de mâine.
Întotdeauna m-aleg cu spaima în spate.
Salut în fiecare dimineață,
leprele, căpușele, femeile frivole și oameni
de nimic.
Nu-mi place uniforma asta;
mă abțin înaintea oricărui spectacol.
Sunt mut de elocința așteptării.
O grămadă de vise,
tango etern
al aceluiași eu.

Nu simțiți
gustul frivol al vieții ?!




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Timpul

Când Timpul coboară,
câinii urmăresc declinul zilei,
bărbatul, femeia,
la marginea cerului și a pământului,
de jos în sus
și de sus în jos,
pe treptele morții.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Ora epavelor

E o trezire această tristețe,
o emoție copleșitoare,
o oră a epavelor dezrădăcinate de porturi,
o lină apăsare a morții,
între două catarge.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Desen

O pată de culoare pe hârtie,
și mingea găurită de cuțit,
ghiocul mamei care vrea să reînvie,
copilăria care s-a sfârșit.


© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Acum

Acum, se vede clar,
îngăduința multiplelor noastre incertitudini;
noi,
nu suntem decât o piatră unghiulară,
în cumpănă o clipă,
sub frunza de nervuri exorcizând
doar amintirile.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Un fel de pastorală

Mi-e foame de singurătate,
când caii verzi
se plimbă-n colivii,
vertebre moarte aruncate-n stradă,
iubito, când ai să-mi mai scrii ?!



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Poeții

Poeții vorbesc,

prin declinul pietrelor,

ca o femeie bătută

de ploi.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Chemările cu visare

Noaptea, mă preling de uitare,
mă resfir, ca un cocotier cu fructele coapte;
cu iubire, îmi reneg trecutul,
chemările cu visare.
Imense portaluri venețiene,
se conjugă în mine,
ca o liană de aducere aminte.

Mă reîntorc din visare,
devorat de pofte ancestrale,
zvâcnet vertical, gâtuit de viscere târzii,
ca zăpezile de aprilie.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Exil

Sunt în exil, iubita mă-nșeală la Giurgiu;
o emoție a patimilor fără parfum.

Mi-am periat memoria; în clipele triste,
apare și ea, lunecând printre scuze.

Dicționarul din care citesc e-o pagină albă;
un habitat pentru orbi,
un verb la persoana a doua.

Mă pierd în mâinile tale; nu mai am nume.
Destinul devine instinct,
iar imaginea un chip de altar.

Încă mai plouă un pic de culoare;
la marginea ierbii, alt strigăt al spaimei.

Mai pot supraviețui; renunț să te caut.
Și dacă vrei, agață o eșarfă în geam,
dantelându-ți buzele subțiri, ca un înscris
în oglindă.

E și mâine o zi?!







© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Devorate de iubire

Speriate de gânduri
sunt amiezile mele,
devorate de iubiri,
purtând nume de femei,
promițătoare în dorinți.

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

La Troia

Visam s-ajung la Troia;
aici trăiesc cu sila
nemerniciei zilei.

Aud cuvinte care,
mă pălmuiesc și râd.

Voi boteza deci lumea
c-un zâmbet de copil.

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Regret

Pentru o conversație,

e nevoie de doi;

poate de aceea eu sunt

doar o jumătate de întreg.

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Dilemă

Eu,

singur zidit, între patru pereți,

înconjurat de cărți și amintiri.

Ea,

ca un șarpe,

recunoscând fructul oprit.

Peste noi, au trecut anii,

ca niște ninsori.

© din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Senzația iubirii

Trăiesc cu spaima cunoașterii asfixiat în sistem;

unde-mi sunt umbrela și pantofii de dans?

Ca să-mi expun goliciunea, mă plimb

pe câmpul de flori.

În orice imagine,

o tandră închipuire mă-ncearcă.

Ne cufundăm în voluptate,

căutându-te goală;

o tandră senzație

se prelinge în sufletul meu.

Roagă-te pentru sufletul meu;

aici e camera în care am făcut dragoste.

Îți mai aduci aminte de bucătărie?!

...prea multe sentimentalisme.

Eu am iubit imaginea ta din oglindă.

Negativul se află la mine.

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Și totuși...

Nimic nu mă mai tulbură;

și totuși, e o enigmă

ca un om să moară

în închisoarea cuvintelor.

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Pudoare

Sunt cuvinte,

pe care aș vrea să le rostesc,

dar nu pot;

sunt gesturi

pe care aș vrea să le fac,

dar mi se par nefirești.

Amintirile rămân în sertar.

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Destăinuire

În liniștea mea,

sunt un poet delirant,

un lup singuratic.

Nu-mi place uniforma asta;

mă abțin înaintea oricărui spectacol.

Ador femeile de salon,

nu-mi place orice relicvă;

totul din mine

e-o lungă întristare

a două cuvinte.

Ar trebui să m-ascund

de unul singur,

uitat de Dumnezeu,

bântuit de năluci.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Post-restant

Eu,

am iubit imaginea Ta

din oglindă.

Negativul,

se află la mine.

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Poezia, o altă iubire...

Poezia,
nu este decât o răsturnare mai gravă a lucrurilor
puțin mai complicat
ca atunci când
copacii își schimbă frunzele.


© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Iubiri egocentrice

Noaptea,

iubirile devin egocentrice,

neputincioase la mers,

pe măsură ce scade speranța,

dorința de îmbrățișare.

Durerea,

un drum nesfârșit.


© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Poeții

Poeții mor precum florile;

surâsul lor candid,

un refugiu chemat la amurg!



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Dan Manolescu - câteva date biografice

MANOLESCU, DAN[1], poet şi publicist, s-a născut la 3 martie 1951 în Buzău. Este absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1979).

A debutat cu poezie în Viaţa Buzăului (1968), după care publică versuri şi interviuri cu personalităţi ale culturii româneşti în gazeta locală, dar şi în Luceafărul,  Săptămâna, Tribuna, Argeş, Viaţa studenţească, Amfiteatru, Focuri vii, Opinia, Muntenia, cât şi în câteva almanahuri, inclusiv Almanahul literar, editat de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. Ca membru al Cenaclului literar „Cezar Petrescu” a primit Premiul I pentru poezie, juriul fiind compus din Nichita Stănescu (preşedinte),  Ion Băieşu, Mircea Dinescu, Mircea Micu, Romul Munteanu, Gheorghe Pituţ, Gheorghe Tomozei. Antologat în volumele colective: 9 pentru eternitate (1977) şi Nichita Stănescu (Album omagial, 1983).

După două decenii de activitate literară, debutează editorial cu volumul de interviuri (1985-1992), Portret al poetului Nichita Stănescu, Omagiu adus ultimului mare rege al poeziei româneşti, portret schiţat de către 31 personalităţi ale culturii româneşti, între care: Alexandru Paleologu, Fănuş Neagu, Darie Novăceanu, Alexandru Andriţoiu, Sabin Bălaşa, Dinu Flămând ş.a.

Al doilea volum de interviuri, Conversaţii lângă şevalet, evidenţiază crezul artistic al unor valoroşi artişti plastici contemporani, între care şi buzoienii Georgeta şi Mihai Hlihor, Florin Menzopol.

A urmat volumul de versuri Slugă la Poarta Sărutului şi apoi Singurătatea unei mari iubiri, o plachetă de interviuri (16) şi sinteze de referinţă în care se încearcă configurarea imaginii omului şi scriitorului V. Voiculescu, din perspectiva valorilor spirituale de astăzi. S-a avut, totodată, intenţia de a aşeza personalitatea scriitorului la locul cuvenit, ca una din valorile durabile ale spiritualităţii româneşti. Cartea s-a bucurat de aprecierea lui Gh. Bulgăr şi a lui Traian T. Coşovei, acesta considerându-l un poet remarcabil în contextul liric al Generaţiei ’80. Nichita Stănescu îi consacră câteva gânduri, creionându-l metaforic O gripă a inimii mele, iar Edgard Papu crede că Dan Manolescu infuză într-ânsul o mare parte din experienţa de frământare, trăire şi de gândire a bătrânei Elade şi speră că mai târziu îi vedem drumul deschis către acea zonă de înaltă trăire în care înţelepciunea  devine muzică. Au mai scris despre opera sa Eugen Barbu, Gheorghe Istrate, Ion Rotaru, care l-au catalogat ca poet de aleasă vibraţie intelectuală. A mai publicat: Singurătatea ceasurilor solare, Recidivist (versuri, 1998), o carte care-l consacră şi-l defineşte. Plutind prin noaptea desuetă (1999, a şaptea creaţie a sa) este bogat ilustrată de artiştii plastici buzoieni Mihai şi Georgeta Hlihor, Gheorghe Ciobanu, Valeriu Şuşnea şi Dan Drăghiciu.

În curs de apariţie: O nouă memorie (versuri), Un destin singular - Marin Preda şi Eternitate pentru leproşi (versuri), câteva dintre poeziile sale fiind găzduite în nr. 105/27 mai 2000 în Muntenia literară, ce apare sub îngrijirea poetului Ion Stanciu.

(Extras din vol. Buzau – Rm. Sarat. Oameni de ieri, oameni de azi – Valeriu Nicolescu, Gheorghe Petcu, vol. 1, cap. III, Ed. Alpha MDN Buzau, 1999)

---

[1] Date comunicate personal.

Un fel de iubire

Rotund și departe
între mine și lucruri
am pãstrat Cuvântul.
și am clãdit piramide.

Am cãutat cerul inundat de imagini.

Calc marea,
când întunericul ezitã sã plece.

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)