M-ascund printre cuvinte...

Am fost amanetat doar pentru 30 de arginți;
m-am întrebat adesea,
dacă a mai rămas o pată curată a sufletului tău.
M-ascund printre cuvinte;
e vremea să mă las păgubaș.

O inspirație îmi vine-n diagonală;
sunt gândurile,
care vin într-un joc de cărți măsluite.
Ar trebui să te naști sub semnul negației.

E greu să te surprind;
răsfirat în singurătate
îți desenez doar amintirile-n vis.

Identitatea, nu-i decât o silabă.

Te mai păstrez o noapte în sufletul meu.
Ai ochii triști, de căprioară rănită.
Înainte să plec îmi iau rămas bun;
adun trecutu-n batistă.
Doar actul de identitate e un pașaport
pentru morți.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Începutul sfârșitului

Mi-au bătut destule ierni în poartă;
sunt doar imaginea
unui nesfârșit început.
Dar ceea ce nu înțeleg
e
că nu mă trezesc din visare.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

O ipoteză palidă

Reîntors în bezna cuvintelor,
adevărul mă iscodește
c-un semn de mirare.

Chiar trebuie să conjug verbul iubirii ?

Și tocmai de aceea, nu mi se pare firesc
zâmbetul călăului,
privind atâtea și-atâtea mizerii!

© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)