MANOLESCU, DAN, poet şi publicist, s-a născut la 3 martie 1951 în Buzău. Este
absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii din Bucureşti
(1979).
A debutat cu
poezie în Viaţa Buzăului (1968), după
care publică versuri şi interviuri cu personalităţi ale culturii româneşti în
gazeta locală, dar şi în Luceafărul, Săptămâna, Tribuna, Argeş, Viaţa
studenţească, Amfiteatru, Focuri vii, Opinia, Muntenia, cât şi în câteva
almanahuri, inclusiv Almanahul literar,
editat de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. Ca membru al Cenaclului literar
„Cezar Petrescu” a primit Premiul I pentru poezie, juriul fiind compus din
Nichita Stănescu (preşedinte), Ion
Băieşu, Mircea Dinescu, Mircea Micu, Romul Munteanu, Gheorghe Pituţ, Gheorghe
Tomozei. Antologat în volumele colective: 9
pentru eternitate (1977) şi Nichita
Stănescu (Album omagial, 1983).
După două decenii
de activitate literară, debutează editorial cu volumul de interviuri
(1985-1992), Portret al poetului Nichita
Stănescu, Omagiu adus ultimului mare
rege al poeziei româneşti, portret schiţat de către 31 personalităţi ale
culturii româneşti, între care: Alexandru Paleologu, Fănuş Neagu, Darie
Novăceanu, Alexandru Andriţoiu, Sabin Bălaşa, Dinu Flămând ş.a.
Al doilea volum
de interviuri, Conversaţii lângă şevalet,
evidenţiază crezul artistic al unor valoroşi artişti plastici contemporani,
între care şi buzoienii Georgeta şi Mihai Hlihor, Florin Menzopol.
A urmat volumul
de versuri Slugă la Poarta Sărutului şi
apoi Singurătatea unei mari iubiri, o
plachetă de interviuri (16) şi sinteze de referinţă în care se încearcă
configurarea imaginii omului şi scriitorului V. Voiculescu, din perspectiva
valorilor spirituale de astăzi. S-a avut, totodată, intenţia de a aşeza
personalitatea scriitorului la locul cuvenit, ca una din valorile durabile ale
spiritualităţii româneşti. Cartea s-a bucurat de aprecierea lui Gh. Bulgăr şi a
lui Traian T. Coşovei, acesta considerându-l un poet remarcabil în contextul liric al Generaţiei ’80. Nichita
Stănescu îi consacră câteva gânduri, creionându-l metaforic O gripă a inimii mele, iar Edgard Papu
crede că Dan Manolescu infuză într-ânsul
o mare parte din experienţa de frământare, trăire şi de gândire a bătrânei
Elade şi speră că mai târziu îi vedem
drumul deschis către acea zonă de înaltă trăire în care înţelepciunea devine muzică. Au mai scris despre opera
sa Eugen Barbu, Gheorghe Istrate, Ion Rotaru, care l-au catalogat ca poet de aleasă vibraţie intelectuală. A
mai publicat: Singurătatea ceasurilor
solare, Recidivist (versuri, 1998), o carte care-l consacră şi-l defineşte.
Plutind prin noaptea desuetă (1999, a
şaptea creaţie a sa) este bogat ilustrată de artiştii plastici buzoieni Mihai
şi Georgeta Hlihor, Gheorghe Ciobanu, Valeriu Şuşnea şi Dan Drăghiciu.
În curs de
apariţie: O nouă memorie (versuri), Un destin singular - Marin Preda şi Eternitate pentru leproşi (versuri),
câteva dintre poeziile sale fiind găzduite în nr. 105/27 mai 2000 în Muntenia literară, ce apare sub
îngrijirea poetului Ion Stanciu.
(Extras din vol. Buzau – Rm. Sarat. Oameni de ieri, oameni de
azi – Valeriu Nicolescu, Gheorghe Petcu, vol. 1, cap. III, Ed. Alpha MDN
Buzau, 1999)
