Solitudini

Credeam că există limite
în jurul biografiei mele.

Acum,
amintirile mă privesc prin fereastră.

Numai eu am uitat
că sunt ani,
de când nu mai valsez cu ele.

Îmi țes singur plasa,
deși,
nu m-am obișnuit niciodată
cu spațiul închis.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Dublă identitate

Ne-am întâlnit de multe ori;
erai,
de cealaltă parte a visului meu.

Sunt cam incomod,
și mă seduce sinceritatea din tine.

Îmi pierd identitatea
în numele marelui păgubos.

Mă bucur de prea puțin
acolo unde mă aflu.

Nu primesc fotografii
și nu-mi cânt veșnica pomenire
la o gură de canal.





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Arta gravitației

La bătrânețe, sunt un delincvent juvenil;
îmi place să-mi înnod cravata și să mă uit
după fete pe stradă.

De la mamă am moștenit fantezia;
de la tată mersul pe bicicleta fără ghidon.

Mai târziu, ca lehamite,
am uitat s-o cer în căsătorie pe babă.
Vindea semințe în colț.
Asemănare perfectă ca o peltea de gutui !?

Ipotetic vorbind,
n-am îndrăznit să te-ntreb cum te cheamă.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Scrisoare de adio

Eu vă iubesc prieteni, nu pe tonți;
și pe tine, iubito, cu șolduri moi,
cu chip de Afrodită.

Mi-e dor de-o gură de vin; luntrașul stă la pândă.
Ce-ar fi dacă ne-am întâlni în port?

Singurătatea, e amanta mea îndoielnică;
mă recunoști în liniștea mea; copilărește,
te-ating cu privirea, mirosul din pat mă excită.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Sunt încă...

Sunt încă virgin; pe capul meu s-a pus un sigiliu;
o pulberă fină mi-acoperă fruntea.
Trec dincolo de umbră cuibărit printre gânduri;
exagerat, sugrum arheologia iubirii
într-un hohot grotesc.

Într-un târziu cad amurguri peste mine.

Pentru ocazii mai speciale,
exorcizează-mi amintirile.

Cățeaua din poartă, mai latră.






© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Post – restant II

Numărul format
nu este alocat.
Sărbători fericite !






© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Starea de veghe

Nici acum nu înțeleg
când ai plecat din memoria mea;
deasupra oricărei uimiri
respir fisuri ale memoriei,
cu excepția zilei de mâine.

Voi redeveni
inocentul pe care îl știi.

Deasupra craniului meu,
ninge cu flori de cireș.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Ploaia din somn

Îmi învălui somnul; cad ploi târzii peste mine;
mimez doar imposibilul posibil.
Ne sprijinim; se-amplifică ecoul pașilor tăi.
Din speranțe și temeri, mă-ntorc în copilărie;
e de-ajuns s-arunc o singură privire.
Acum nu mai am timp să te-ascult...
Haita de câini mă mușcă de mână.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Anatomia

Pentru studiu, am nevoie
de sâni mari și coapse dulci.

E enervantă această idee ?

De ce trebuie să-ți întind mâna
așteptându-mi rândul la coadă?
Alerg cu spaima în suflet.

Am nevoie de studiu;
mi-am pierdut memoria; sfâșiat de absență.

Persist în neliniște.





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Forma

E prea târziu,
ca să-ți mai ghicesc gândurile.
Îți sorb chipul, pe care vântul îl șterge.

Sunt cel care visează rănit în orgoliu...
Voluptoasă chemare în fază de poem.

M-am distrat, cu milostenia mea de catâr,
regăsind prostituatele din parc,
până mă voi creștina în groapă, simplist,
dintr-un capriciu venit din memorie.

În zori, am observat forma ta înghițită-n azur.

Neliniștit, mă-ntorc la fereastră,
privindu-mi chipul expus,
la Muzeul de ceară.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

În loc de jurăminte

Dormi iubito,
nu-ți fie teamă de nopțile fără lună,
de etajele fără balcoane.
Jurămintele-s făcute doar pentru îndrăgostiți,
tu nu ești Julieta,
eu nu sunt Romeo.





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Fisuri de memorie

Devenisem prea grav; mă-nalț peste umăr.
Într-un colț al camerei inspir inocență,
cu ignoranța celui care a băut cupa speranței,
iscodind, cum se scurge un timp imobil.
Îmi lunecă pleoapa în somn;
am obosit să-mi duc povara.
Ar trebui să ies dintre cuvinte!





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Pălăria

                               Tatălui meu

Când eram mic,
mi-am pus pe cap pălăria tatălui meu.
Ce liniște, ce monotonie?
Credeam că sunt bărbat.
Exista pericolul
ca ea să se reverse pe creștetul meu mic,
să mă-nghită.
Când m-am privit,
am văzut imaginea lui
rostogolindu-se în oglindă.
Ce liniște, ce monotonie...

Doar colțuri de stradă,
unde chipul și fericirea sunt
doar vorbe devoratoare,
iar fiecare pas
se subțiază-n oglindă.





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Mirajul copilăriei

În seara asta, te-aștept,
să-mi mângâi fruntea,
cu buclele părului tău.

Mă regăsești în liniștea mea;
identitatea nu-i decât o silabă.
Femeia care m-așteaptă în port
nu-i decât o iluzie, dar gura ei o râvnesc
o zi întreagă.

Pe dedesubt, îți strig numele;
nevinovată îmi este atingerea.

Mirajul copilăriei mă caută,
ca și primul sărut, nesigur de pas.

Îngăduie-mi să vorbim despre morală.
Îți vei aminti mai târziu,
c-avem o cunoaștere comună,
și doar atunci când spaima îți trece prin suflet,
cântă-mi despre visele noastre.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Autodenunț

Speriate de gânduri
sunt amiezile mele,
devorate de iubiri,
purtând nume de femei,
promițătoare în dorinți.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Sfârșit de săptămână

Cuvintele s-au rupt din rând
și-n creier drept răspuns
cedând ispitei.

Întoarce-te și mâine;
va fi un nou prezent
acum când sunt prizonier al viselor tale.

Nu știu prea multe despre iubire;
cred că e doar
un sfârșit de săptămână
în doi.





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Idila

Nu ești decât un vis inocent,
căutându-ți propria imagine,
în timp ce buzele noastre sunt
o respirație uimită,
din numai două cuvinte.

Nu ești decât un vis inocent.





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Apa unei ploi

Mă chinuie gânduri,
și-am ridicat în jurul meu
clopotul de-aramă
al tăcerii.

Niciun zgomot, nicio șoaptă.

Pe trunchiuri de-ntuneric,
se prelinge mut
apa unei ploi bătrâne.





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Jocul tentației

Sunt monoton printre frunze; nu pot dormi.

E vremea să mă las păgubaș; o inspirație
îmi vine-n diagonală.

Memoria-mi joacă feste;
un argument plictisitor,
într-o convingere artistică.

Îmi amintesc tipătu-ți sălbatic;
un joc al tentației, căutându-te goală,
ca într-o formă primară.

Numai la căderea nopții,
e timp de împăcare,
în doi.





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)

Balada câinelui amăgit

                            Se cântă seara de două ori înainte de culcare



Sunt un câine bătrân
abandonat de stăpân
părăsit de iubită.

Îmi duc viața lângă un container;
mai pică un os.

Stau singur în ploaie
și mai râvnesc încă după ziua de ieri.

Sunt afectat emoțional.

Tatăl meu era aviator
și iubea parașutele;
mama trecea strada
susținută de iubitul din colț
pe post de felinar.

Sunt un câine bătrân
părăsit de stăpân
abandonat de iubită.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)