Jocul tentației

Sunt monoton printre frunze; nu pot dormi.

E vremea să mă las păgubaș; o inspirație
îmi vine-n diagonală.

Memoria-mi joacă feste;
un argument plictisitor,
într-o convingere artistică.

Îmi amintesc tipătu-ți sălbatic;
un joc al tentației, căutându-te goală,
ca într-o formă primară.

Numai la căderea nopții,
e timp de împăcare,
în doi.





© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)