Într-un colț al camerei inspir inocență,
cu ignoranța celui care a băut cupa speranței,
iscodind, cum se scurge un timp imobil.
Îmi lunecă pleoapa în somn;
am obosit să-mi duc povara.
Ar trebui să ies dintre cuvinte!
© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu