Forma

E prea târziu,
ca să-ți mai ghicesc gândurile.
Îți sorb chipul, pe care vântul îl șterge.

Sunt cel care visează rănit în orgoliu...
Voluptoasă chemare în fază de poem.

M-am distrat, cu milostenia mea de catâr,
regăsind prostituatele din parc,
până mă voi creștina în groapă, simplist,
dintr-un capriciu venit din memorie.

În zori, am observat forma ta înghițită-n azur.

Neliniștit, mă-ntorc la fereastră,
privindu-mi chipul expus,
la Muzeul de ceară.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)