Mirajul copilăriei

În seara asta, te-aștept,
să-mi mângâi fruntea,
cu buclele părului tău.

Mă regăsești în liniștea mea;
identitatea nu-i decât o silabă.
Femeia care m-așteaptă în port
nu-i decât o iluzie, dar gura ei o râvnesc
o zi întreagă.

Pe dedesubt, îți strig numele;
nevinovată îmi este atingerea.

Mirajul copilăriei mă caută,
ca și primul sărut, nesigur de pas.

Îngăduie-mi să vorbim despre morală.
Îți vei aminti mai târziu,
c-avem o cunoaștere comună,
și doar atunci când spaima îți trece prin suflet,
cântă-mi despre visele noastre.




© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)