Portret

Ne-am întâlnit de multe ori;
erai de cealaltă parte a visului meu,
dar numai eu știu că nu-i decât
o penibilă aventură.

Îmi lunecă pleoapa în somn;
sunt paznicul nerostit al emoției mele.
M-așez într-un colț, undeva;
un obiect, de pe care ai uitat să ștergi praful,
luând cu tine amintirea acelui prezent.

Ți se vedea stația „terminus“,
netezimea sânilor, a șoldurilor de fecioară,
cerșindu-mi cuvintele.

Nu văd pe nimeni;
prefac doar verbele-n cuvinte,
eu, derivat al lui x.

E ultimul ceas al târfei, ficțiune,
portret al celui învins,
anticipând orgolios densitatea cuvintelor.



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)