Amintiri

E greu să rememorezi amintiri;
am defilat într-un amurg inocent.
Eram singur, ca de pe-un alt continent.

Sunt atât de multe să-ți spun,
cu sufletul meu de paiață,
desprins parcă dintr-o scenă de Moliére.

Eu sunt neliniștea mea;
un cod de legi în timp nedefinit,
un pelegrin pierdut și arta-mi e iubirea.
Mă-ntrebi în somn: ești un bătrân pervers ?!

De ce trebuie să-ți întind mâna
așteptându-mi rândul la coadă ?

Erai arbitrul întâlnirilor amoroase.

Ar trebui să privesc înainte ca să nu mă pierd
în cuvinte !



© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)