Exil

Sunt în exil, iubita mă-nșeală la Giurgiu;
o emoție a patimilor fără parfum.

Mi-am periat memoria; în clipele triste,
apare și ea, lunecând printre scuze.

Dicționarul din care citesc e-o pagină albă;
un habitat pentru orbi,
un verb la persoana a doua.

Mă pierd în mâinile tale; nu mai am nume.
Destinul devine instinct,
iar imaginea un chip de altar.

Încă mai plouă un pic de culoare;
la marginea ierbii, alt strigăt al spaimei.

Mai pot supraviețui; renunț să te caut.
Și dacă vrei, agață o eșarfă în geam,
dantelându-ți buzele subțiri, ca un înscris
în oglindă.

E și mâine o zi?!







© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)