Eram avocatul sufletelor pierdute;
cât de inocente îmi par acum
la Judecata de Apoi.
Le priveam chipurile,
golite de orice speranță,
risipite prin colțuri,
cu credința în tonomatele care
psalmodiau,
Doamne miluiește! Doamne miluiește!
La colțuri de strană,
Doar îngeri cu inimi de tinichea.© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu