E toamnă,
galbenul frunzelor apocaliptice
trasează o dungă pe-albastrul sângeriu al
cerului;
drumul nu mai are început și sfârșit,
greșelile vin în carapace de broaște țestoase,
când neîncepute, iubirile,
țipă, în mine.
© Din vol. “66 scrisori de dragoste” (versuri)
(Ed. Casei Corpului Didactic, Buzau, 2006)
Ce frumos e acest poem!
RăspundețiȘtergereDa, da, este de o frumusete si o sensibilitate covarsitoare!
Ștergere