http://armoniiculturale.ro/2017/03/03/in-memoriam-dan-manolescu-1951-2016-de-marin-ifrim/
Dan Manolescu |
Pe 3 martie 2017, Dan Manolescu ar fi împlinit 66 de ani. O cifră stranie. N-a fost să fie. Ne-am cunoscut acum vreo 40 de ani. El era deja un nume cel puțin în publicistica buzoiană. Un tip cu un pic de aroganță, dar foarte sensibil, cultivat, manierat. A fost în anturajul lui Nichita Stănescu, avea dreptul de a se mândri. Avea un fel de salut asiatic, la despărțire, își împreuna palmele, le lipea de piept și făcea câteva reverențe. În ultimul timp, în perioada în care a fost bolnav, după o supărare nejustificată nici azi, la insistența sa, am reluat comunicarea din vremurile noastre bune. L-am vizitat la spital, unde i-am cunoscut singura rudă în viață, surioara sa, doamna Lucica Manolescu. Până să plece dintre noi, Dan le spunea tuturora că poate să moară liniștit pentru că s-a împăcat cu mine. Cât timp a stat în spital, l-am perceput ca pe o rudă, un frate bun. Apoi, mai multe despre singurătățile sale am aflat de la Irina Mirică, cea care ne-a făcut, mie și lui Dan, multe cărți bune de tipar. Acum ne e dor de omul acela diafan, poet și publicist de top. În această seară, venind de la un spectacol dedicat sărbătorilor specifice lunii martie, din întuneric, din văzduh, a căzut peste mine un fulg de porumbel. Am simțit imediat că e un mesaj sigur de la Dan Manolescu. Drept pentru care, atenționat și de Irina, am scris aceste rânduri de suflet. Dan Manolescu mi-a fost prieten. O chestiune care mă onorează. Domnul să-i odihnească sufletul…
Marin Ifrim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu